Anul acesta, ca și în ceilalți ani, la clasele I-IV din școala unde invață copiii mei s-a adresat următoarea întrebare: ce facem anul ăsta? Pentru ce dăm bani: pentru diplomă, diplomă și medalie sau pentru diplomă, medalie și carte? Sună bine? Viitorul, desigur. Fii-mea care e într-a treia mi-a servit imediat părerea ei. Ea nu vrea niciuna din toate astea pentru că nu este normal să fie pe bani ci pe meritele fiecărui copil și că…unde mai e farmecul? Și are dreptate. Să nu mai zic ce învățăminte trag elevii din practica asta. Dacă acum se dau pe bani, chiar daca ai rezultate mai puțin satisfăcătoare, păi și în viitor pot obține la fel diplome, medalii, merite. Și totuși toți părinții au votat pentru varianta „cu de toate”. Ca shaorma. Să nu lipsească nimic, să nu sufere copilul, să nu se simtă discriminat. Atâtea generații de copii au crescut fără diplome la fiecare pas și medalii la fiecare reușită. Atâtea generații au înghițit în sec când nu au primit premii sau mențiuni și apoi dacă au avut voință au tras tare ca să le obțină, iar dacă nu le-a păsat prea tare au știut ulterior la ce să se aștepte și ca urmare nu au venit la premiere, ori pur și simplu au trecut pe acolo ca să își salute colegii și profesorii.Nu au venit să ceară medalie când au știut bine care le sunt meritele. Nu s-au dat cu fundul de pământ că nu au primit diplomă. Acum recompensăm copiii și pentru faptul că trec strada. Acum ne supărăm dacă ne este criticat copilul la școală. Cadrele didactice trebuie sa umble cu două straturi de mănuși ca să nu supere nici pe copil nici pe părinți. Părinții sunt „drăguți” și „atenți” cu doamna în speranța că doamna va fi și ea la fel cu copilul. Desigur, asta era și înainte însă parcă nu atât de evident și de „pe față”. Am o bănuială că se practică sistemul ăsta și în clasele mai mari. Unii ar spune ca sunt mici și macar acum în primii ani de școală să fie ei fericiți. Că sunt prea mici ca să înțeleagă ierarhizarea. Greșit. Copiii înțeleg ierarhizarea încă de la grădiniță. Și obișnuindu-se cu recunoașterea meritelor cu mare fast la final de an școlar vor considera că li se face o nedreptate când nu vor mai primi automat diplome și medalii. Vor aștepta ca și oamenii și viața să îi trateze aidoma. Să aștepte mereu recompense și laude. Încurajăm spiritul competitiv și obținerea de performanțe „pe bune” sau ne educăm copiii să creadă că li se cuvine totul și că dacă nu au succes îl pot mima și cumpăra? Scoatem bani din buzunar si pentru ” Săptămâna Altfel”, și pentru 1 iunie, 8 martie, sărbători de iarnă și pentru deschiderea anului școlar și pentru încheierea anului școlar? Scoatem! Ca să fie bine. Ca să nu se supere nimeni. Elevii merituoși nu primesc de la Minister nici măcar o carte la sfârșit de an școlar. Ce sa mai vorbim de o diplomă. Sistemul educațional e la pământ însă noi ne cramponăm de diplome și medalii. Care oricum ajung să zacă pe fundul vreunei cutii iar peste ceva timp la gunoi. Iar copiii noștri cu ce rămân? Nu cu medaliile sau diplomele ci cu ce cunoștințe au acumulat (sau nu) și mulți dintre ei cu impresia că în viață suntem premiați și felicitați indiferent de ceea ce facem, chiar și pentru eforturile mici sau pentru intenții. Cu fast, premiem și serbăm acum chiar și mediocritatea, aplaudând tot ce poate fi cumpărat cu bani și neglijând adevăratele valori pe care micuții trebuie să și le însușească. Pentru că e mai simplu așa și pentru că „așa face toată lumea”. S-au grăbit să scoată din sistem acordarea de coronițe. Păcat. Alea erau mai frumoase și decât diplomele și decât medaliile. Mie mi-ar plăcea să îi vad pe toți cu coronițe de flori. Din motiv de vacanță, vară și copilărie. Dacă tot e să se bucure, astea să fie motivele. Nu niște hârtii cu numele lor și niște bucăți de metal strălucitoare.
Mami de trei 