Copilul meu PERFECT

your-child-is-not-perfect-parenting   Copilul meu e perfect!( Nu ai cum sa negi asta pentru ca ar insemna ca esti invidios pe copilul meu perfect).Copilul meu este cel mai destept.Si cel mai frumos.Si cel mai iubit copil din lume,bineinteles.Si iarasi nu ai cum sa ma contrazici pentru ca asta ar insemna ca esti un om rau care nu iubeste copiii.

Cand vad astfel de afirmatii simt cum se revolta in mine cel mai sarcastic pitic dintre toti piticii mei.Si acel pitic  incepe sa ma zgarie meticulos  pe creieri cu scopul de a-mi varsa nervii pe parintele acela atat de increzator in calitatile nemaiintalnite ale odorului sau.Sa incepem prin a defini calificativul „cel mai” care este un grad de comparatie superlativ : SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj., s.n, 1. Adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ◊ Gradul superlativ = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că însușirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparație cu altele de aceeași natură. 2. S. n. Cuvânt, formulare scrisă sau orală care exprimă gradul cel mai înalt al unei calități. – Din fr. superlatif, lat. superlativus. 

Imi este greu a crede faptul ca un singur copil din toata lumea asta poate fi cel mai destept sau cel mai frumos sau de-a dreptul perfect. Asa a fost copilul intitulat de catre mamica lui cel mai probabil,pentru ca taticii de regula nu se arunca in astfel de afirmatii.Sa ne intelegem,si eu sunt mama si imi iubesc copiii insa mi-ar fi jena sincer sa proclam pe vreunul dintre ei Miezul Universului sau Cel mai Cel. Automat te gandesti…cand pui o poza cu el pe internet si numesti poza PERFECTUL LU’ MAMA sau CEL MAI DESTEPT DIN CURTEA SCOLII…ia stai frate,cum se simt alti parinti cand vad poza aia?Sau oare nu ma fac de ras ca poate copilul asta al meu nu e chiar asa de grozav cum il vad eu,ia stai sa nu ma mai inflacarez asa in afirmatii. E o chestie de bun simt.Stie toata lumea ca tu ca parinte iti vezi copilul cel mai cel,dar pastreaza o urma de decenta si lasa loc in lumea asta a lor,a copiilor,si celorlalti copii.Pentru ca al tau copil va creste crezand ceea ce crezi si tu,ca el e SUPERLATIVUL.Si ghici ghicitoarea mea cum ii va trata pe colegii lui de la groapa de nisip,mai apoi pe cei de la  gradinita,apoi pe cei de la scoala,ca intr-un tarziu sa te miri unde ai gresit in educatia lui cand ca adult va fi o fiinta ingamfata si egoista care crede ca i se cuvine totul pentru ca mami l-a facut sa creada ca el este „l’ombelico del mondo”? Daca al tau copil e atat de grozav cum il consideri,lasa-i pe altii sa ti-l inalte in slavi,sa ii recunoasca aptitudinile si harul divin.E mai frumos asa.Parca mai de bun simt. Nu am zis sa ii tai aripile puiului de cioara nici sa il desconsideri sau sa il critici constant si,mai rau, fara motiv – aici deja suntem la polul total opus idolatrizarii.Sa pastram o balanta atat in afirmatii cat si in modul in care ne educam copiii.Ca sa crestem oameni echilibrati.Nu perfecte si perfecti care nu se pot adapta pentru ca nu au loc unii de ceilalti.