Ziua perfecta

Ziua perfecta in viziunea mea,zi care nu o sa existe niciodata tocmai pentru ca e perfecta,nu include nici micul dejun la pat,nici buchete de flori primite de la admiratori anonimi,nici vizita la saloane de spa si nici chipuri zambitoare la tot pasul.In primul rand ziua perfecta nu are cum sa fie in cursul saptamanii pentru ca o zi perfecta nu are voie sa inceapa la 7 dimineata in zgomotul alarmei desteptatoare in timp ce te rogi la toti sfintii ca cele zece minute cu care ai amanat alarma sa dureze printr-un miracol al distorsionarii timpului mai mult de zece minute.Ziua perfecta incepe la ora  8,mai devreme e imposibil, cand ai un bebeloi care inca mai cere la pat biberonul cu lapte.Prin urmare am stabilit ca ziua perfecta e sambata,nu duminica pentru ca duminica poarta izul amenintator al zilei de luni.Apoi neaparat cand arunci un ochi umflat pe geam sa vezi ditamai soarele si stoluri de ce or fi,numai pasari sa fie si vecina sa aiba storurile trase ca sa nu fii nevoita sa o vezi (din nou) cum trage cu ochiul inspre ograda ta.Pe fundal,ca in filme,sa inceapa melodia ta preferata si in casa sa miroasa a paine proaspat scoasa din cuptor si a cafea proaspat rasnita.Mai apoi copiii aia mai mari sa se trezeasca singuri,vioi si dansand Macarena in timp ce isi fac de bunavoie patul si isi pun toate lucrurile in ordine fara sa lase in urma lor ca dupa uraganul Katrina.Sa mananci la micul dejun bomboane de ciocolata fara sa o faci pe ascuns (sa nu te vada termitele).

Sa nu fie nevoie sa bagi placa in par pentru ca altfel ai avea impresia ca arati ca Chewbacca,iar cearcanele sa iti fi disparut ca prin farmec peste noapte.Pentru totdeauna.De asemenea si micile imperfectiuni,ca sa nu mai fii nevoita sa folosesti farduri niciodata.Inainte sa intri la dus sa constati ca nu mai ai deloc colacei.Cand esti la dus sa nu intre peste tine niciunul din copii desi nu aveti doar o baie in casa…dar Minunatul vrea sa se rahateasca tocmai cand esti tu la dus si numai in prezenta ta.Cand iesi din baie cu insuficienta respiratorie, sa reusesti sa te imbraci rapid fara sa ti se dea tot felul de sarcini de indeplinit cum ar fi sa lipesti cu super glue un titirez spart in treispe bucatele sau sa cosi urechea unui ursulet sau sa dai toata mobila din living la o parte pentru ca ala mic si-a pierdut masinuta si e jale.Dupa aia sa ajungi in bucatarie fara sa gasesti firimituri presarate in drumul tau mai ceva ca in Hansel si Gretel. Sa nu fie Andra la radio (Niciodata!),sa fie desenele lor preferate la televizor  si sa iti bei in liniste apa cu miere si lamaie fara sa auzi „mamiiiiiii” din doua in doua minute din motive deosebit de importante cum ca s-ar fi rupt roata unei masinute sau e un paianjen mare si periculos pe perete sau un copil si-a pus intentionat mucii pe celalalt copil.Sa nu gasesti masinute in cuva masinii de spalat rufe si nici urme de ciocolata pe pereti,sa nu ai de rezolvat teme de clasa a doua  care par ca nu se mai termina si care nu par deloc de clasa a doua (si pentru asta cauti rezolvarea pe net) iar in frigider sa fie trei feluri de mancare absolut delicioase plus deserturi la alegere si copiii sa nu refuze decat deserturile ( pe care o sa la mananci tu cat timp ei isi sorteaza sosetele si chilotii dupa marimi si culori).

Sa nu fii nevoita sa faci mai mult de trei lucruri in acelasi timp fiindca uneori desi rar,se intampla sa le incurci si sa iasa ceva neplacut,cum a fost cand am uitat pe foc pastrama de berbecut,taman favorita mea,care s-a cam cauciucat,tocmai fiindca in acelasi timp faceam si teme cu fii-mea,alungam si pisicile vagaboande din curte,ma conversam si pe whatsapp si imi faceam si manichiura.Si sa nu fii mai mereu pe fuga,ca iarasi se intampla ba sa iti uiti umbrela in taxi intr-o zi in care ploua cu galeata,ba sa pleci de acasa fara buletin taman cand ai nevoie de buletin(stie Smiley ce stie),ba sa te umpli de nervi ca stai deja de trei ore cu copilul la coada la spital in timp ce acasa te asteapta ceilalti care au nevoie de tine.

Am zis de ciocolata? Muuulta ciocolata!Dimineata,la pranz si seara.Pentru mami,evident.Ca merita!

Sa nu tuseasca niciunul dintre copii sau sa il doara capul sau burta sau dintele sau unghiuta,sa radieze de sanatate cu obrajorii imbujorati in timp ce se joaca in gradina fara sa faca galagie,spre stupoarea vecinilor,luand cate o pauza ca sa citeasca din lecturile suplimentare sau sa te ajute la spalat vasele.Sa nu fie nevoie macar in ziua asta perfecta sa dai cu aspiratorul si cu mopul mai mult de o singura data. Sa reusiti sa va pregatiti de plecare fara nervi si tipete,organizat si elegant ca la curtea regala si sa dai peste un taximetrist amabil,glumet,care iubeste copiii si nu se isterizeaza daca ala micu’ de doi ani pune piciorul fara sa vrea pe bancheta sau pe husa scaunului din fata si care la sfarsitul cursei asteapta sa ii lasi tu restul,nu si-l opreste singur.La cumparaturi sa nu ai de-a face cu casierite imbufnate care sufera de exces de zel si iti verifica sacosica de la H&M (desi le arati ca ai bonul si se vede clar ca in punga ai toale.) sau te pun sa ridici copilul sa vada daca sub fundul lui nu s-a strecurat vreun borcan de bulion pe care nu vrei sa il platesti desi s-ar presupune ca la cate cumparaturi ai facut pentru tot familionul,iti permiti sa iti cumperi un borcan de bulion.Sa reusesti sa ajungi acasa cu cumparaturile(si cu copiii) intregi.Cei mari sa te ajute la despachetat in timp ce ala mic nu se ingramadeste sa muste din toate produsele,comestibile sau nu.

Sa mergeti apoi intr-un parc fara coji de seminte si adolescenti care se dau in leaganele destinate prichindeilor sau la un loc de joaca unde copiii sa nu aiba parte de nici un conflict(chiar,de ce sunt atat de violenti mare parte din copiii secolului asta?) si sa nu fie nevoie sa asistati la scene cu mamici care isi urecheaza copiii din motive stupide.Si sa nu dati peste specimene care se holbeaza.La tine sau la copii.Astia de se holbeaza ma fac sa ma gandesc la filmele cu zombie aia descreierati care se indreapta catre tine cu gura cascata cu bale curgand,fara un scop precis.

Sa reusiti sa gasiti pe net un film de animatie reusit(Disney or Pixar de preferinta) pe care ei sa nu il fi vazut,asta da provocare…sau sa jucati Monopoly si sa nu se supere niciunul.Sa vrea toti sa faca baie iar apoi sa mai si vrea sa iasa din baie.Sa nu uite niciunul sa te pupe de noapte buna.Si pentru ca sa fie o zi perfecta,sa iti spuna toti ca te iubesc,pe rand,desigur,ca in cor ar fi bizar.Si tu sa adormi cu zambetul pe buze si cu nasul in parul ala incredibil de frumos mirositor al mezinului(desi in ultimul timp la baita nu te mai lasa sa ii pui sampon in par iar daca o faci urla ca la balamuc).Si cand te trezesti a doua zi sa fie din nou sambata.Dar deja ar fi prea frumos ca sa fie adevarat.

 

A fi o mama buna

Multa lume imi spune ca sunt o mama foarte buna.Primesc complimentul,multumesc insa sunt constienta ca nu pentru toti a fi o mama buna inseamna acelasi lucru.Cred ca oamenii admira la mamele din jur ceea ce nu au primit de la mamele lor,ceea ce si-ar fi dorit sa aiba si nu au avut.Unii poate si-au dorit sa fi petrecut mai mult timp cu mama,altii din contra sa le fie oferita mai multa libertate,unii poate si-au dorit ca mama sa le faca prajituri,altii ca mama sa fie mai comunicativa cu ei.Ce inseamna de fapt o mama buna?Dincolo de imaginea clasica deja a mamei ciufulite ce tine intr-o mana tigaia,in alta copilul,sub picior aspiratorul si la ureche telefonul mobil ,in primul rand o mama buna trebuie sa fie buna in perceptia copilului ei,nu in perceptia vecinilor ,a invatatoarei,a neamurilor sau a sotului.Cand te uiti la copilul tau si il vezi ca te priveste cu admiratie si isi doreste sa fie ca tine,sa faca ce faci tu,atunci stii ca esti cu siguranta o mama buna.Copilul cauta binele,frumosul,fericirea,el nu isi va alege ca model decat ceva ce merita iubit.El rade din toata inima si isi doreste ca si tu,mama lui,sa razi,sa iti fie bine.Si asa cum tu esti fericita cand el rade,asa si el,se bucura cand te vede fericita.O mama buna e o mama fericita.Optimista.Care cauta mereu partea pozitiva si zi de zi ii arata lumea puiului ei prin geamuri colorate de ea insasi.O mama buna stie cum sa dea medicamentul amar,chiar cand medicamentul inseamna o mustrare sau o veste neplacuta.Intotdeauna cu o lingurita de miere.O mama buna il transforma si pe balaurul cu sapte capete in creatura prietenoasa si pe colegii cei rai de la scoala in broaste comediante si pe batausul din parc in sperietoare de ciori.O mama buna ofera nu numai bomboane ci si variante,ii ofera copilului putere si cum altfel decat lasandu-l pe el sa aleaga? Si asa copilul dintr-odata devine un Mic Print sau o Mica Printesa care, mandru de coroana lui ,va invata sa ia decizii ale caror urmari le va trai pe pielea lui.O mama buna explica tot timpul ,desi usor i-ar fi sa fie categorica si sa ordone.Si totusi alege calea mai grea ,aceea de a explica de ce si cum si cand.O mama buna isi responsabilizeaza copilul si ii cere  sa o ajute la treburile casei dupa ce ea l-a ajutat la teme.Il lasa sa isi faca singur ghiozdanul,chiar daca e cu capul in nori si isi va uita cu siguranta acasa un caiet sau stiloul,sa se incalte singur,chiar daca dureaza mai mult,sa isi aleaga hainele pentru a doua zi,chiar daca alege un tricou vechi sau o rochie patata,sa se arunce in noroi ca apoi sa isi curete singur ghetele,sa manance prea mult ca apoi sa il doara burta,sa traga pisica de coada chiar daca se alege cu zgarieturi.Da,multe mame fac toate astea si inca multe altele dar sunt atat de multe care aleg sa isi protejeze copilul la modul exagerat.O mama buna isi pune copilul mai presus de orice si de oricine fara insa a se neglija pe ea insasi.Asta e o treaba extrem de delicata si de grea.O mama buna isi permite sa fie om,sa fie vazuta cu garda jos,cand e trista,furioasa,o mama buna tipa uneori la copil,o mama buna isi cere iertare,o mama buna are voie sa greseasca si are voie sa isi invete copilul sa fie om! Sa isi arate slabiciunile in fata celor care il iubesc si sa nu ii fie rusine sa ceara un sfat sau un ajutor.Deocamdata pentru copiii mei inca nu am ajuns un idol.Sau poate nu am aflat eu.Nu m-am simtit admirata cu coltul ochisorului de vreunul din ei sau cel putin nu imi aduc aminte si niciunul dintre ei nu si-a exprimat pana acum dorinta ca vrea sa fie ca mine cand va creste mare.Dar nu ma deranjeaza asta.Am incercat sa fac sa fie cat mai bine pentru ei si am sa o fac in continuare pentru ca asa simt,asa trebuie,altfel nu se poate.Nu sunt poate un model pentru ei,m-am aratat lor cu toate slabiciunile si puterile mele si am incercat sa vorbim mult,cat mai mult,despre orice.Copiii mei nu se uita la mine de jos in sus si nici de sus in jos.Chiar m-a impresionat o chestie pe care o facea o mamica intr-un film atunci cand isi intalnea fiul in parc (copilul era in custodia tatalui).Femeia cum il vedea ca alearga spre ea se punea in genunchi,ca sa fie la nivelul lui si asa statea pret de cateva minute bune, cat dura inceputul revederii lor.Eu, cand sunt cu ai mei,ma pun si eu in genunchi dar altfel.Ma aplec catre ei si sunt ca ei,cu ei.Si radem sau plangem impreuna si facem lucruri magice cu lumea din jurul nostru astfel incat sa fie bine. Si poate va veni si ziua cand ma vor admira si atunci voi sti ca am fost o mama buna.Deocamdata mai am de lucrat,nu am terminat si tare cred ca mai e cale lunga pana sa imi inchei misiunea asta pe pamant.Pana atunci,vreau sa comunic tuturor celor care ma cred asa,ca nu sunt deloc o mama buna decat daca asta inseamna tot ce am enumerat mai sus.

 

Curatenia de primavara

De obicei nu fac curatenie generala,pentru ca fac destula curatenie zilnic.Altfel nu am putea supravietui la ce debandada se face zilnic prin casa.Iar daca intr-una din zile mi se trezeste pe creier  piticul responsabil cu murdaria de pe geamuri,ma apuc in ziua aia sa curat toate geamurile din casa si nu ma las pana nu sunt limpezi de juri ca acolo nu e de fapt nici un geam.De altfel curatenia din casa o poti compara cu cea din suflet.Daca nu stergi zilnic cate ceva sau nu arunci,risti sa se adune prea mult si la un moment dat sa ai atat de mult de munca incat cazi in depresie.Risti sa aduni lucruri inutile,lucruri toxice,lucruri de care te-ai atasat prea mult,desi nu ar fi trebuit,lucruri care dor sau care nu te lasa sa mergi mai departe.Unii se trezesc cu toate astea adunate de-a lungul timpului si le stropesc cu alcool crezand ca vor disparea.Altii incep sa isi verse deseurile (frustrarile)asupra altora crezand ca asa isi elibereaza constiinta.Altii le aduna claie peste gramada pana ce explodeaza si se arunca de pe cladiri.Altii le transforma fara sa vrea in fel de fel de boli,pentru ca da,cred ca suferinta sufletului mai devreme sau mai tarziu va aduce si suferinta trupului.

Cel mai usor e sa faci curatenie atunci cand iti cunosti casa.Cand iti stii fiecare ungher si de asemenea si unealta cu care sa il cureti.Cel mai mult ajuta introspectia,apoi pentru ca nu poti pur si simplu sa stergi o amintire urata,sa incerci sa o inlocuiesti cu una frumoasa sau si mai bine,sa construiesti alta.Ce te-a ranit si nu mai face parte din viata ta,uita.Ce te-a ranit si inca mai face parte din viata ta,iarta daca este cazul,daca nu,alunga.Nu te gandi sa schimbi cumva ceva din exterior pentru ca sunt slabe sanse sa se schimbe,mai degraba iti schimbi tu atitudinea.Pastreaza ce este clar si curat,ce iti face bine,ce te ajuta sa traiesti si sa iubesti si sa te bucuri de viata in simplitatea ei.Nu incerca sa parfumezi daca inca nu ai terminat de curatat.Parfumul nu acopera mirosul gunoiului.Ca sa faci loc vlastarilor tineri,e necesar sa arunci uscaturile.Lasa loc pentru ce te inspira aruncand ceea ce a expirat.Si nu te minti pe tine ca ai nevoie de toate acele nimicuri poate inca frumos ambalate.Sarutari mincinoase,zambete false,prietenii de fatada,critici care se voiau a fi constructive dar care urmareau sa te traga in jos,complimente interesate,minciunele nevinovate,sperante in zadar.Arunca orice vina simti,orice repros iti faci si toate regretele! Nu iti aduc nimic bun!Ca sa iti cureti sufletul trebuie sa il iubesti si ca sa il iubesti trebuie sa il cureti..Iubeste-l ca sa il poata iubi si altii.Iubeste viata,iubeste oamenii,insa nu ii lasa sa isi lase prea multe amprente pe geamurile tale proaspat sterse,nu ii lasa sa se stearga de noroi pe covorasul sufletului tau,nu ii lasa sa arunce praf in gradina ta cu flori abia imbobocite,nu ii lasa sa scuipe coji de seminte pe pervazul de  la care tu obisnuiesti sa admiri cerul.Apara-ti sufletul,acesta este cu adevarat casa ta din care nu poti iesi decat o singura data,la sfarsitul vietii.Si pana atunci cred ca vrei sa iti ramana in mare parte ingrijit si curat.Fa curatenie zilnic!Sa fie zilnic primavara!