In curand va incepe un nou an scolar.Motiv de bucurie.Sau nu?Sa fii parinte a ajuns un lux.
Am pierdut contactul de ceva vreme cu sistemul din invatamantul prescolar.Fetele mele acum sunt la scoala insa cel mic urmeaza sa inceapa gradinita,la program scurt,slava cerului,altfel trebuia sa ma duc in prima zi de gradi cu salteaua in spinare.Cum care saltea?Cea pe care ar urma sa doarma copilul meu pentru ca acum e la moda ca gradinita sa nu mai asigure copiilor nici macar saltelele de dormit.Cand am citit de treaba asta pe grupurile de mamici nici nu am stiut ce reactie sa am mai intai,de stupoare,de dezgust sau de compasiune fata de mamicile respective…Adica sunt nevoite bietele femei sa cumpere saltea pentru ca altfel nu pupa copilul gradinita.Si pe parcurs cine stie ce pretentii mai apar.Am auzit si de cumparat perdele si covoare…si chiar mobilier.Pai asa mai bine il dai la particular,cam tot acolo ajungi pana la urma cand tragi linie.Intr-o tara amarata,copiii ne raman de izbeliste.Parintii nu au cum sa stea cu ei ca trebuie sa munceasca,bunicii daca mai exista ori sunt prea bolnavi ori nu sunt disponibili din varii motive,bonele sunt periculoase sau scumpe,dam copilul la cresa,la gradi,la after-school,la internat,oriunde numai sa nu ramana singur si sa aiba cine avea grija de el.Si suntem dispusi sa platim pentru asta din ce in ce mai mult si sa petrecem din ce in ce mai putin timp cu ei ca sa ne putem permite sa ii tinem la cresa,gradi,scoala,etc.Dar asta e alta discutie.Sa revenim la sirul nostru de mame cu saltelutele in spate in prima zi de gradi.Ce e trist e ca multor parinti a ajuns sa li se para normal sa li se ceara bani pentru diverse.Pana la urma repetitia e mama…normalitatii.Azi ghivece cu flori,maine o perdea,poimaine un proiector,hai sa punem si de un covor si de o tabla noua,hai,care parinte are posibilitatea sa achizitioneze si un xerox sau o imprimanta? Vi se pare ciudat sa cumpere parintii banci? Pai nu mai e ciudat.Sau bani de zugraveala.Nu,nu inventez,sunt cereri reale.La gradi deja e LEGE sa aduci consumabilele adica hartie igienica,prosoape de hartie,sapun lichid,servetele umede.Cum sa te razvratesti impotriva la asa ceva? Doar copilul tau LE CONSUMA,ce ai,esti nesimtit? Si tu ca parinte inghiti galusca si stai in banca ta daca vrei sa faci parte din turma.Ba sa zici mersi ca parintii din cealalta generatie de todleri au cumparat parchetul pe care calci tu acum.Si acum ajungem la turma,la capetele plecate pe care sabia nu le taie.Pentru ca aproape orice parinte e absolut ingrozit ca odrasla lui sa fie respinsa sau discriminata in cadrul unei comunitati.Si doar nu vrei tu,tocmai tu,sa fii considerat ala zgarcit sau sarac sau rauvoitor.Asa se ajunge si la faimoasele chete intre parinti pentru cei ce ne au in grija copiii.Chete pentru daruri de sarbatori si tot felul de ocazii.Si culmea e ca parintii au inventat chetele astea,nu cadrele didactice.Ce mi s-a parut amuzant odata a fost cand parintii au facut cheta pentru flori la sfarsit de an scolar,s-a achizitionat un enorm buchet si la festivitatea de premiere nu era parinte sa nu aiba cu el un buchet de flori.Asa,ca sa fie siguri.Orice turma are un cioban,ala care strange lana oitelor cu capetele plecate,insa nu stiti ca nu orice scoala are paznic.Daca esti fericitul posesor al unui elev de scoala generala sau de liceu nu ai cum sa nu stii ca trebuie sa cotizezi semestrial pentru salariul paznicului.Bietul om nu are nici o vina,isi face datoria si chiar foarte bine.Cine nu isi face insa datoria este altcineva.O institutie de stat care ar trebui sa asigure paza si protectia copiilor din scoli.Cititi in monitorul oficial.Nu scrie nicaieri ca parintii trebuie sa asigure paza din unitatile de invatamant.Ba li se si spune la scoala bietilor parinti ca daca nu contribuie la fondul pentru paza nu vor primi fisa matricola a copilului in caz ca se va muta la alta scoala.Si daca nu se muta,i se aduna datoria pe perioada cat va invata in acea unitate.Ori,mai e o varianta,institutia isi face datoria si se aloca fonduri pentru paza, insa banii se pierd pe drum.Asta deocamdata inca nu stiu sigur.
Daca va mai zic si de manuale e prea mult? Adica sa o zic pe aia cu „ca cand eram eu copil” parintii mei nu cumparau manuale scolare?Doar caiete.Dar deja parca discutam de epoca jurasica,pentru ca ni s-a infipt adanc in creiere de multi ani ca e absolut normal ca parintii sa cumpere manuale.In putine scoli si acelea mai mult de provincie se mai dau manuale de la generatiile trecute.Adica du-te tu frumos la librarie si ia copilului absolut tot ce are nevoie pentru scoala,ce,esti old fashioned,vrei manuale de la scoala?Vine vorba intre noi,pe mine asta nu ma deranjeaza,ca imi place tare mult ca ai mei sa aiba carti noi si imi face si placere sa le cumpar( bine,mai putin cand mai am bani doar pentru o pereche traznet de pantofi si ma trezesc ca imi cere de la scoala nu stiu ce manual de franceza special si nemaivazut,nemaiintalnit,scris de cei mai francezi dintre francezi profesori si care costa fix cat perechea de pantofi rosii care sunt la reducere numai pana la sfarsitul saptamanii).Da da,mi s-a intamplat,nu inventez.Nu am cumparat pantofii dar nu am cumparat nici manualul,hai sictir madam professeur si ma bucur ca de data aceea nu am fost singurul parinte care a refuzat manualul.A incercat si ea sa faca un bine,dar nu parintilor sau elevilor.Interesant ca ne comunica despre manualul respectiv prin intermediul invatatoarei,niciunul din parinti nu stia cum arata madam.Dar eu cred ca avea obrazul frumos pentru ca nu i-l batea nimeni.Va ziceam ca nu ma deranjeaza sa cumpar manuale.Dar sunt parinti care nu au de unde.Nu au de unde bani si de manuale si de fondul scolii si de tabla noua si de uniforma ultima moda.Pai poate unora dintre noi li se pare absurd,insa oamenii astia exista.Si este corect ca invatamantul este obligatoriu,dar accesul la materialele necesare pentru ca unii copii sa invete este limitat.Da,stiu si am vazut copii care se bucura la o carte noua pentru ca nu prea au avut parte.Copii care se duc la scoala cu incaltamintea rupta sau cu ghiozdanul care a fost al fratelui mai mare,care nu au ce manca in pauza si cer de la alti copii,care fura stilouri sau carioci pentru ca ei nu au sau care nu participa la activitatile din „Saptamana altfel”.Spune-le parintilor acestor copii sa cumpere nu stiu ce manual de la editura FaraNoiCopilulTauNuVa TreceClasa care costa cat painea pe o luna.La ei sa se gandeasca si parintii care la sedinte voteaza pentru cel mai scump manual.Si tot parintii astia,daca au asa multi bani,sa faca o cheta lunar si pentru copiii din clasa care nu au posibilitati.Sunt convinsa ca vor fi mame care imi vor sari in cap citind acest articol.Sunt exact toapele alea pe care le vezi la sedinte ca isi flutura gentile Louis Vuitton(scris cu un singur „t”) carora le pasa doar de puiutul lor,sa ii fie bine,sa nu duca lipsa de nimic,MACAR SA INVETE EL.Luam cel mai cel manual?Luam! Cuuum,doamna invatatoare,nu aveti fondul clasei?Dar cum puteti sta asa fara fondul clasei? haideti sa il infiintam acuma,eu dau prima banii.Da,dau din tot sufletul si pentru fondul scolii,si pentru paznic dau,dau si pentru catedra noua si daca aveti nevoie sa stiti ca sotul meu se ocupa de comercializarea de obiecte sanitare si daca vreodata vi se sparge wc-ul de acasa vine sotul meu si vi-l inlocuieste cu drag,pe gratis.Cam asa sunt unele.Eu nu pricep de ce astea nu isi tin odrasla acasa sa ii angajeze profesori particulari.Exercitiul asta de imaginatie cu wc-ul tocmai ce mi-a adus aminte ca la gradinita unde erau fetele mele acum cativa ani ni s-a cerut la un moment dat sa strangem bani pentru vase noi de toaleta ca alea vechi sunt prea inalte pentru micuti.Da,si la scoala pentru ca bietii copii isi tineau unul altuia usa de la toaleta,fiind clantele stricate,la un moment dat,exasperata de povestile fiica-mii cu peripetii de prin toalete, am propus chiar eu sa cumparam clante.Si asta la o scoala mare in Bucuresti,oameni buni.Asa ca atunci cand la o alta scoala am vazut ca la inceput de an li se dau copiilor ghiozdane noi noute,de calitate,gratis,am ramas ceva mai mult decat surprinsa.Exceptii care confirma regula.Concluzia e ca invatamantul nu mai e demult de stat,doar in teorie.Vrei educatie pentru copil,platesti inclusiv aerul din sala de clasa.Personal sunt multumita unde invata copiii mei acum.O scoala buna,fara mari pretentii financiare de la parinti,li se mai dau si cateva manuale,invatatoarele au mila de buzunarele parintilor si fac tot posibilul sa ii menajeze hotarand impreuna cu parintii de la ce edituri urmeaza sa comande manuale si auxiliare,salile de clasa s-au renovat insa nu pe banii parintilor,nu exista fondul clasei,la uniforme nu au pretentii exagerate,se cer ceva banuti doar in „Saptamana altfel” insa asta eu chiar cred ca e normal si benefic pentru copii,sunt fan „saptamana altfel”.Ce e drept,exista acei paznici pentru care se cer bani parintilor.Insa e doar un minus la atatea plusuri.Pana la urma am scapat de cumparat saltea,nu?
Cică s-ar fi făcut un studiu (că nu știam dacă să râd sau să mă enervez când am auzit la radio) și s-a ajuns la concluzia că mamele singure au mai mult timp decât mamele căsătorite și că se odihnesc mai mult. Genial. Asta cu odihna o cred (odihna de noapte,da?), că nu mai are lângă ea sforăitorul de rigoare. Dar asta cu timpul liber, say whaaat? Aaa, da, timp liber să gătească,să șmotruiască, să facă teme cu ăia mici și să golească rafturile supermarketurilor. Explicația lor? Mamele căsătorite se simt presate social să presteze mai multe treburi casnice. Flash news! Mamele singure ( cele asumate) sunt nevoite să le facă singure pe toate, nu e nevoie de nici o presiune exterioară, copiii ăia trebuie să mănânce, să fie curați și să nu se împiedice de gunoaie prin casă. Mamele singure nu au pe cine trimite la ședințele cu părinții sau în parc cu ăia mici, nu au pe cineva să le ajute cu cumpărăturile sau cu reparațiile prin casă, nu au înlocuitor care să citească povestea de noapte bună sau să îi facă baie celui mic, dacă se îmbolnăvește copilul ghici cine stă cu el acasă sau în spital, dacă fetița are cursuri de dans sau băiatul meci, mami trebuie să fie acolo. La stomatolog, la pediatru, la oftalmolog, frizer. Orice activitate extrașcolară are copilul, mama trebuie să fie acolo, să îl încurajeze și susțină. Mama singură trebuie să aibă un loc de muncă, unele mame au și două iar în timpul „liber” fac ciorbe, tocănițe și spală rufe. Trebuie să îi organizeze singură aniversările, să meargă singură cu copilul/copiii în vacanțe. Și ăla cică e timp liber. Când are și ea bani și timp într-un final să meargă să își cumpere o pereche de adidași se întâmplă cam așa: unul din copii sigur începe să se smiorcăie că vrea să meargă și el iar în secunda în care mami face primul pas în magazin, fericită ca și cum ar fi intrat în El Dorado, copilul începe să se plângă că el nu suportă magazinele de genul, că îl dor picioarele, că îi este sete, vrea pizza sau face pipi. Ne-am lămurit cu timpul liber al mamelor singure? Haide că am cam mult timp liber, pierd vremea pe facebook, mă duc să îmi caut un soț că așa nu se mai poate. #noimamelenorocoase #asteasingurecuc
Am ciudatul obicei să duc gunoiul la 12 noaptea. Din motive lesne de înțeles (nu îl las peste noapte ca să nu miroasă și să nu atragă gândaci de bucătărie de pe la vecinii mei.) Și cum duceam eu sacul așa, determinată, trecând pe palier aud niște urlete înfiorătoare venind dinspre ușa vecinei mele. Nu era o ceartă conjugală ci una mamă singură- adolescentă rebelă. Partea funny e că se certau în engleză deși mama e unguroaică și fiica româncă și știu amândouă perfect limba română. Asta mică urla din toți rărunchii „Get off my phone, get off my phone” iar maică-sa se străduia să nu urle dar o înjura printre dinți. Instant mi s-a făcut pielea de galinacee. Zic „ Doamne, oare așa o să ajung și eu cu fetele mele?” M-a speriat gândul și am început să le întorc pe toate părțile, cum să faci să nu ajungi ca propriul tău copil să te urască, fie chiar și pentru o perioadă și cum să îl faci să înțeleagă ce e bine pentru el și că de fapt tu nu îi vrei decât binele. Treaba stă așa: femeia asta s-a chinuit cu fata ei, a dat-o la școli private, a investit în creșterea și educația ei, i-a oferit tot ce putea ea mai bun și totuși ceva a lipsit. Ce anume? Lipsa de comunicare? Lipsa figurii paterne? Sau este doar perioada asta dificilă a adolescenței? Oare lucrurile revin la normal între mamă și fiică după ce trece furtuna hormonală? Sau pur și simplu sunt legături care se rup pentru tot restul vieții? Ne purtăm dur cu ei în perioada asta sau suntem îngăduitori? Le explicăm frumos chiar dacă și de o mie de ori sau îi punem la punct și aplicăm restricții și pedepse? Ești prietenul copilului tău sau un exemplu de urmat? Riști să îl transformi în dușman sau riști să o ia pe drumuri greșite? Ceea ce m-a făcut să mă zbârlesc au fost ura și durerea din vocea fetei. Revoltă aprigă amestecată cu suferință, neputință și strigătul disperat de a fi înțeleasă, de a nu fi controlată, de a fi lăsată liberă, de a se avea încredere în ea. Să spunem că greșește. Nu învață. Pleacă de acasă. Rămâne gravidă. Fumează sau bea. Înjură. Are o relație cu cineva nepotrivit. Renunță la studii. Se tatuează. Dacă nu ai educat-o până la o vârstă, în adolescență deja e prea târziu. Așa că asumă-ți, iar acum las-o să facă propriile alegeri. Dacă interzici, apare revolta, înstrăinarea, agravezi ceea ce ar trebui să domolești. Stabilește niște reguli și limite de bun simț dar las-o să greșească, să discearnă binele de rău, nu să se întrebe tot restul vieții care este diferența pentru că tu ai ferit-o de rău. Propriile experiențe, bune sau greșite, ne clădesc personalitatea și ne fac oameni. Sindromul „ Rapunzel” îl numesc eu. Ține copilul într-un turn, sus de tot, departe de lumea cu bune și rele, oferă-i tot ceea ce e mai bun, refuză-i gustul fructului oprit și cu prima ocazie va evada, își va tăia cosițele și în cel mai bun caz te va mai căuta ca sa te anunțe că vei avea un nepoțel. Pune o bază solidă de afecțiune și propriu exemplu, presară cu niscai principii morale și cu îndemn la învățătură și dă-i aripi să zboare. Puiul bine crescut se va întoarce la cuib să își revadă mama. Dacă stai cu picioarele pe aripile lui, va striga la tine: „ Get off my wings, get off my wings!”
Cât de trist este când vezi un copil care este criticat și bombănit tot timpul, nu de către unul dintre părinți, ci de amândoi. Pe chipul lui se citește inocența, supunerea oarbă și tristețea. Îl văd destul de des și de fiecare dată mama sau tatăl ori amândoi îl bruftuluiesc iar el nu zice nimic. De frică, de rușine. Grăbit de părinți mai tot timpul, certat că a uitat un lucru sau că are nevoie de ceva. Copilul pare că se simte vinovat și dacă respiră. El nu are nici o vină că ai lui sunt stresați, grăbiți, că au neajunsuri. Îmi doresc din tot sufletul ca undeva, în evoluția lui, să realizeze unde greșesc ai lui și să nu devină ca ei. Să nu ia asupra lui toate frustrările și bădărănia părinților și să își salveze sufletul. Cum să îți crești copilul inducându-i în permanență sentimentul de vină? Cum să îl trimiți în viață după ce i-ai farâmat toată încrederea în el? Cum să lași ochi de copil privind atât de des în jos? Degeaba îl îmbraci, hrănești și îl trimiți la școală dacă nu ai grijă de sufletul lui. De ce ți-ai face copilul să se simtă o corvoadă? De ce ai trata pe alții mai bine decât pe copilul tău? Cât de needucat și insensibil să fii? De ce l-ai mai adus pe lume? Cum îi arăți că îl iubești? Îi arăți? De ce nimeni nu le spune nimic părinților? De ce lăsăm copiii să fie tratați în felul acesta? Opusul acestui comportament este proslăvirea propriului copil, punerea lui pe un piedestal și indulgența exagerată. Mulți procedează așa, fiind extrem de permisivi și enervant de atenți și servili cu copiii lor. Părinții din prima categorie ar trebui închiși într-o încăpere împreună cu cei din a doua categorie. Ar ieși, după ce s-au jumulit bine, exact ceea ce trebuie. Un experiment care merită încercat.
Mami de trei 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.