Gradinita fara saltele,scoala fara paznic si tara de capete plecate

istockphoto_10176735-in-the-classroom

In curand va incepe un nou an scolar.Motiv de bucurie.Sau nu?Sa fii parinte a ajuns un lux.

Am pierdut contactul de ceva vreme cu sistemul din invatamantul prescolar.Fetele mele acum sunt la scoala insa cel mic urmeaza sa inceapa gradinita,la program scurt,slava cerului,altfel trebuia sa ma duc in prima zi de gradi cu salteaua in spinare.Cum care saltea?Cea pe care ar urma sa doarma copilul meu pentru ca acum e la moda ca gradinita sa nu mai asigure copiilor nici macar saltelele de dormit.Cand am citit de treaba asta pe grupurile de mamici nici nu am stiut ce reactie sa am mai intai,de stupoare,de dezgust sau de compasiune fata de mamicile respective…Adica sunt nevoite bietele femei sa cumpere saltea pentru ca altfel nu pupa copilul gradinita.Si pe parcurs cine stie ce pretentii mai apar.Am auzit si de cumparat perdele si covoare…si chiar mobilier.Pai asa mai bine il dai la particular,cam tot acolo ajungi pana la urma cand tragi linie.Intr-o tara amarata,copiii ne raman de izbeliste.Parintii nu au cum sa stea cu ei ca trebuie sa munceasca,bunicii daca mai exista ori sunt prea bolnavi ori nu sunt disponibili din varii motive,bonele sunt periculoase sau scumpe,dam copilul la cresa,la gradi,la after-school,la internat,oriunde numai sa nu ramana singur si sa aiba cine avea grija de el.Si suntem dispusi sa platim pentru asta din ce in ce mai mult si sa petrecem din ce in ce mai putin timp cu ei ca sa ne putem permite sa ii tinem la cresa,gradi,scoala,etc.Dar asta e alta discutie.Sa revenim la sirul nostru de mame cu saltelutele in spate in prima zi de gradi.Ce e trist e ca multor parinti a ajuns sa li se para normal sa li se ceara bani pentru diverse.Pana la urma repetitia e mama…normalitatii.Azi ghivece cu flori,maine o perdea,poimaine un proiector,hai sa punem si de un covor si de o tabla noua,hai,care parinte are posibilitatea sa achizitioneze si un xerox sau o imprimanta? Vi se pare ciudat sa cumpere parintii banci? Pai nu mai e ciudat.Sau bani de zugraveala.Nu,nu inventez,sunt cereri reale.La gradi deja e LEGE sa aduci consumabilele adica hartie igienica,prosoape de hartie,sapun lichid,servetele umede.Cum sa te razvratesti impotriva la asa ceva? Doar copilul tau LE CONSUMA,ce ai,esti nesimtit? Si tu ca parinte inghiti galusca si stai in banca ta daca vrei sa faci parte din turma.Ba sa zici mersi ca parintii din cealalta generatie de todleri au cumparat parchetul pe care calci tu acum.Si acum ajungem la turma,la capetele plecate pe care sabia nu le taie.Pentru ca aproape orice parinte e absolut ingrozit ca odrasla lui sa fie respinsa sau discriminata in cadrul unei comunitati.Si doar nu vrei tu,tocmai tu,sa fii considerat ala zgarcit sau sarac sau rauvoitor.Asa se ajunge si la faimoasele chete intre parinti pentru cei ce ne au in grija copiii.Chete pentru daruri de sarbatori si tot felul de ocazii.Si culmea e ca parintii au inventat chetele astea,nu cadrele didactice.Ce mi s-a parut amuzant odata a fost cand parintii au facut cheta pentru flori la sfarsit de an scolar,s-a achizitionat un enorm buchet  si  la festivitatea de premiere  nu era parinte sa nu aiba cu el un buchet de flori.Asa,ca sa fie siguri.Orice turma are un cioban,ala care strange lana oitelor cu capetele plecate,insa nu stiti ca nu orice scoala are paznic.Daca esti fericitul posesor al unui elev de scoala generala sau de liceu nu ai cum sa nu stii ca trebuie sa cotizezi semestrial pentru salariul paznicului.Bietul om nu are nici o vina,isi face datoria si chiar foarte bine.Cine nu isi face insa datoria este altcineva.O institutie de stat care ar trebui sa asigure paza si protectia copiilor din scoli.Cititi in monitorul oficial.Nu scrie nicaieri ca parintii trebuie sa asigure paza din unitatile de invatamant.Ba li se si spune la scoala bietilor parinti ca daca nu contribuie la fondul pentru paza nu vor primi fisa matricola a copilului in caz ca se va muta la alta scoala.Si daca nu se muta,i se aduna datoria pe perioada cat va invata in acea unitate.Ori,mai e o varianta,institutia isi face datoria si se aloca fonduri pentru paza, insa banii se pierd pe drum.Asta deocamdata inca nu stiu sigur.

deviza

Daca va mai zic si de manuale e prea mult? Adica sa o zic pe aia cu „ca cand eram eu copil” parintii mei nu cumparau manuale scolare?Doar caiete.Dar deja parca discutam de epoca jurasica,pentru ca ni s-a infipt adanc in creiere de multi ani ca e absolut normal ca parintii sa cumpere manuale.In putine scoli si acelea mai mult de provincie se mai dau manuale de la generatiile trecute.Adica du-te tu frumos  la librarie si ia copilului absolut tot ce are nevoie pentru scoala,ce,esti old fashioned,vrei manuale de la scoala?Vine vorba intre noi,pe mine asta nu ma deranjeaza,ca imi place tare mult ca ai mei sa aiba carti noi si imi face si placere sa le cumpar( bine,mai putin cand mai am bani doar pentru o pereche traznet de pantofi si ma trezesc ca imi cere de la scoala nu stiu ce manual de franceza special si nemaivazut,nemaiintalnit,scris de cei mai francezi dintre francezi profesori si care costa fix cat perechea de pantofi rosii care sunt la reducere numai pana la sfarsitul saptamanii).Da da,mi s-a intamplat,nu inventez.Nu am cumparat pantofii dar nu am cumparat nici manualul,hai sictir madam professeur si ma bucur ca de data aceea nu am fost singurul parinte care a refuzat manualul.A incercat si ea sa faca un bine,dar nu parintilor sau elevilor.Interesant ca ne comunica despre manualul respectiv prin intermediul invatatoarei,niciunul din parinti nu stia cum arata madam.Dar eu cred ca avea obrazul frumos pentru ca nu i-l batea nimeni.Va ziceam ca nu ma deranjeaza sa cumpar manuale.Dar sunt parinti care nu au de unde.Nu au de unde bani si de manuale si de fondul scolii si de tabla noua si de uniforma ultima moda.Pai poate unora dintre noi li se pare absurd,insa oamenii astia exista.Si este corect  ca invatamantul este obligatoriu,dar accesul la materialele necesare pentru ca unii copii sa invete este limitat.Da,stiu si am vazut copii care se bucura la o carte noua pentru ca nu prea au avut parte.Copii care se duc la scoala cu incaltamintea rupta sau cu ghiozdanul care a fost al fratelui mai mare,care nu au ce manca in pauza si cer de la alti copii,care fura stilouri sau carioci pentru ca ei nu au sau care nu participa la activitatile din „Saptamana altfel”.Spune-le parintilor acestor copii sa cumpere nu stiu ce manual de la editura FaraNoiCopilulTauNuVa TreceClasa care costa cat painea pe o luna.La ei sa se gandeasca si parintii care la sedinte voteaza pentru cel mai scump manual.Si tot parintii astia,daca au asa multi bani,sa faca o cheta lunar si pentru copiii din clasa care nu au posibilitati.Sunt convinsa ca vor fi mame care imi vor sari in cap citind acest articol.Sunt exact toapele alea pe care le vezi la sedinte ca isi flutura gentile Louis Vuitton(scris cu un singur „t”) carora le pasa doar de puiutul lor,sa ii fie bine,sa nu duca lipsa de nimic,MACAR SA INVETE EL.Luam cel mai cel manual?Luam! Cuuum,doamna invatatoare,nu aveti fondul clasei?Dar cum puteti sta asa fara fondul clasei? haideti sa il infiintam acuma,eu dau prima banii.Da,dau din tot sufletul  si pentru fondul scolii,si pentru paznic dau,dau si pentru catedra noua si daca aveti nevoie sa stiti ca sotul meu se ocupa de comercializarea de obiecte sanitare si daca vreodata vi se sparge wc-ul de acasa  vine sotul meu si vi-l inlocuieste cu drag,pe gratis.Cam asa sunt unele.Eu nu pricep de ce astea nu isi tin odrasla acasa sa ii angajeze profesori particulari.Exercitiul asta de imaginatie cu wc-ul tocmai ce mi-a adus aminte ca la gradinita unde erau fetele mele acum cativa ani ni s-a cerut la un moment dat sa strangem bani pentru vase noi de toaleta ca alea vechi sunt prea inalte pentru micuti.Da,si la scoala pentru ca  bietii copii isi tineau unul altuia usa de la toaleta,fiind clantele stricate,la un moment dat,exasperata de povestile fiica-mii cu peripetii de prin toalete, am propus chiar eu sa cumparam clante.Si asta la o scoala mare in Bucuresti,oameni buni.Asa ca atunci cand la o alta scoala am vazut ca la inceput de an li se dau copiilor ghiozdane noi noute,de calitate,gratis,am ramas ceva  mai mult decat surprinsa.Exceptii care confirma regula.Concluzia e ca invatamantul nu mai e demult de stat,doar in teorie.Vrei educatie pentru copil,platesti inclusiv aerul din sala de clasa.Personal sunt multumita unde invata copiii mei acum.O scoala buna,fara mari pretentii financiare de la parinti,li se mai dau si cateva manuale,invatatoarele au mila de buzunarele parintilor si fac tot posibilul sa ii menajeze hotarand impreuna cu parintii de la ce edituri urmeaza sa comande manuale si auxiliare,salile de clasa s-au  renovat insa nu pe banii parintilor,nu exista fondul clasei,la uniforme nu au pretentii exagerate,se cer ceva banuti doar in „Saptamana altfel” insa asta eu chiar cred ca e normal si benefic pentru copii,sunt fan „saptamana altfel”.Ce e drept,exista acei paznici pentru care se cer bani parintilor.Insa e doar un minus la atatea plusuri.Pana la urma am scapat de cumparat saltea,nu?

 

 

Cam tot ce trebuie sa stie un parinte despre jucarii

20160921_113646

Ca tot vine luna cadourilor si lumea va invada raioanele cu jucarii,sa vorbim putin despre ele.Jucariile.Poate vei invata din greselile unei mame care s-a desteptat abia dupa ce a cheltuit sume imense pe jucarii si care la ora 11 seara inca mai strange de prin casa cuburi,masinute si papusi.Care gaseste inclusiv in sertarul de lenjerie piese minuscule de la tot felul de seturi de constructie si nu e zi sau noapte sa nu calce pe cate un tractoras sau o piesa lego.

Pentru ca oferta este foarte mare si variata,copiii le vor pe toate daca se poate si mai cu seama tot ce vad in reclamele de la televizor.Si dragele de reclame ne abuzeaza psihic copiii cu tot felul de noutati care costa de obicei de zece ori mai mult decat valoreaza.Cumparam mai mult de fapt reclama,eticheta si ambalajul.Apoi copiii isi abuzeaza psihic parintii pana ce acestia cedeaza si le cumpara smart-watch-ul dorit sau ultima fita de bebelus care face tot ce face un bebelus adevarat ori lansatoare de discuri spatiale cu lumini si sunete,etc…parintii stiu despre ce vorbesc.Au apus vremurile cand copiii se bucurau la o prastie din lemn sau la o papusa din carpe.Si odata cu prastiile si papusile simple s-a dus si din creativitatea si imaginatia copilului.Acum incurajam creativitatea si imaginatia cu lego si lasam buna parte din timpul alocat distractiei sa fie luat de gadget-uri.Desi avem atatea optiuni in prezent,abundenta aceasta de fapt a rapit cumva  romantismul,farmecul si aventura specifice copilariei clasice.Ce crede copilul tau despre jucarii?

1.Niciodata nu are destule

2.Desi unele par la fel cu cele pe care deja le are,pentru el sunt diferite si trebuie achizitionate de urgenta.

3.Cele mai scumpe sunt cele mai cool si cele mai distractive

4.Tot ce apare la televizor in materie de jucarii este sfant

5.Jucariile altor copii intotdeauna sunt mai interesante chiar daca e vorba de niste dopuri de plastic.

6.Fiecare jucarie noua trebuie inaugurata prin testarea rezistentei la: apa din cada,presiunea greutatii copilului,aruncarea de la inaltime,lovirea repetata cu alte obiecte contondente,muscaturi de bebelus,spalatul in masina de spalat rufe.Care trece toate testele desi ramasa cu sechele va fi pastrata cu incapatanare ani buni de zile.

7.Fiecare jucarie are povestea ei iar daca are o mie si una de jucarii,el va sti povestea fiecareia.

8.Nu se joaca cu mai mult de jumatate din ele insa incepe sa planga daca vrei sa le donezi altor copii.Bine,aici se aseamana mult cu comportamentul femeilor in privinta hainelor asa ca trebuie sa fim ingaduitori.

9.Nu este o problema daca se termina bateriile,mami sigur are pile la fabrica de baterii.

10.Valoarea unei jucarii creste direct proportional cu dorinta fratiorului sau surorii de a se juca cu ea.

Ce crezi tu despre jucarii? Are prea multe,nu mai poti sa le faci fata,iti ocupa mult timp curatarea lor,strangerea si ordonarea lor.Uneori mergand prin casa te simti ca la o cursa cu obstacole.Pe langa faptul ca aveti multe,cei din jur le ofera la diferite ocazii tot jucarii.Sunt dragute,uneori iti face mare placere sa le cumperi stiind ce bucurie aduc dar majoritatea sfarsesc incomplete,dezasamblate,aruncate pe te miri cine stie unde.Cele de plus aduna o gramada de praf,piesele lego sunt teroriste,surprizele Kinder nimeresc pe sub dulapuri,paturi,masinutele sunt peste tot,s.a.m.d.Ai crede ca daca au mai multe jucarii certurile intre ei,pe seama jucariilor,vor fi mai putine.Fals.Vor fi si mai multe.

Ce am eu de gand sa fac in preajma sarbatorilor de iarna si va sfatuiesc si pe voi care aveti copii: donati o parte din jucarii unor copii care au nevoie de ele.Dar intreaba-l si pe cel mic daca e de acord,la fiecare jucarie.Si povesteste-i cum alti copii se vor bucura foarte mult.Copiii nu sunt fiinte foarte altruiste insa le putem insufla asta prin puterea povestilor.Daca sunt mai mari,citeste-le din Edmondo de Amicis (Cuore – Inima de copil).Daca sunt mai mici,prin carti cu ilustratii despre generozitate sau inventeaza tu  mici povestioare despre cat de bine te simti cand oferi bucurie celor din jur.Incurajeaza copilul  sa citeasca Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn,romanele lui Jules Verne.Mai multe sugestii gasesti aici: 100 de carti pentru copii.Sa vezi cate idei o sa le vina apoi!Incurajeaza plimbarile in natura si incearca sa faci din ele cate o aventura cat mai palpitanta.Chiar si o iesire la padure sau in parc poate fi transformata intr-o mica peripetie! Ceea ce il face cel mai fericit pe micutul meu de 3 ani este sa il alerg prin casa,sa ne gadilam,sa gatim impreuna,sa imit tot felul de voci,sa ii inventez povesti cu Capsunica,un personaj buclucas inventat de noi doi.Rade in hohote si atunci il vad cu adevarat fericit,nu cand isi face de treaba cu jucariile.Lasa-l  in curte sau in spatele blocului la joaca.Cand eram mica ma jucam cu copiii de-a piata,ieseam fara nici o jucarie afara si ne distram de minune,rupeam buruieni si le vindeam intre noi,pe post de patrunjel si ceapa,pe bani din frunze.Copiii sunt inventivi atunci cand se plictisesc sau nu au jucarii la indemana.Cand eu eram copil ne jucam de-a scoala,de-a salonul de infrumusetare,de-a baba oarba si nu aveam nevoie de vreo jucarie pentru asta.Sigur ca daca vei pune un copil invatat cu tableta,lego city,jucarii minecraft si puzzle-uri sa se joace cu bete,pietre si nisip,nu vei avea parte decat de niste priviri contrariate,nelamurite si inlacrimate.Asa ca de mic nu iti invata copilul cu prea multa tehnologie in materie de jucarii,este greu,pentru ca vede la televizor,vede si la alti copii.Insa nu trebuie ca oferitul jucariilor  de ultima generatie sa devina un obicei,este si costisitor si nu ofera nici un bun exemplu.

Cand esti la cumparaturi de jucarii,pune-ti  doar doua intrebari: cumpar aceasta jucarie pentru ca este utila si durabila? sau o cumpar ca sa imi impresionez copilul pentru cateva minute?

Repeta-le celor mici sa nu se ataseze de obiecte si sa se multumeasca cu putine,in schimb ofera-le diverse activitati sau moduri de a petrece timpul care sa ii faca fericiti.

Jucati-va clasic.Jucati impreuna,in familie,carti,sah,scrabble,monopoly,spanzuratoarea,joc de roluri,v-ati acunselea,orice joc va place si va aduce impreuna.Timp nu prea este insa merita sa sacrifici o ora din zi pentru asa ceva.

Un copil care are prea multe jucarii nu va invata sa fie organizat.Ii va fi dificil si la scoala.Am invatat aceasta lectie prea tarziu.Fiica mea cea mare,care acum este in clasa a treia, e haosul pe pamant si acum nu prea mai am ce face.Si sunt convinsa ca o parte  de vina o poarta obiceiul meu de a-i fi cumparat de-a lungul timpului prea multe jucarii.Asa ca sfatul meu este sa renunti cat mai repede la jucariile in plus,iar  pe cele ramase sa il inveti pe cel mic sa  le aseze in camera lui, fiecare la locul ei.

Un copil cu multe jucarii va invata sa ia greu decizii.Va oscila mereu.Imagineaza-ti o camera plina ochi cu jucarii si copilul care sta in prag si le priveste si nu se poate decide cu care sa se joace.Probabil ca asa va proceda si in fata unei vitrine cu prajituri dar si pe mai tarziu in fata provocarilor vietii.Nu este bine niciodata cand avem prea multe alegeri de facut.Pune toate jucariile,daca ai cum,deoparte,in saci sau in cutii,in pod sau intr-o camera la care nu are acces si periodic ofera-i doar cateva din care sa aleaga.Nu e usor dar merita incercat!

Incearca sa ii cumperi in dar consumabile: creioane,carti de colorat cu personajul preferat,play-doh ori nisip kinetic ( si aici am experimentat ceva povesti neplacute dar asta e alta poveste),dar si kit-uri si  jocuri creative care sa ocupe putin spatiu si sa le ceara un timp mai indelungat de asamblare sau de creatie.Orice banuiesti ca i-ar placea si care sa nu  inmulteasca si mai tare  gramada de jucarii.

Lasa-l sa invite acasa alti copii carora la plecare sa le ofere cate o jucarie.Lasa-l sa faca si schimburi de jucarii,este o experienta utila.

Stabileste dinainte care sunt regulile si incearca sa nu te abati de la ele.Mai ales atunci cand mergeti impreuna la cumparaturi.

Ofera prioritate jucariilor de exterior,mai ales in sezonul cald.

Gaseste o familie nevoiasa sau un orfelinat unde sa donati macar o data pe an jucariile la care cel mic este dispus sa renunte.

Invata-l sa isi stranga singurel la sfarsitul zilei daca nu toate jucariile,macar o parte din ele.Copiii invata din exemplu,ajuta-l sa le organizeze.

Roaga rudele si prietenii ca pe viitor sa le ofere jucarii mai micute si mai putine.

Tine cont de personalitatea copilului si ofera-i jucarii adecvate.

Cam asta ar fi ceea ce am experimentat eu si ceea ce te pot sfatui.Ai si alte idei?

dsc08542

dsc08502

 

 

 

 

 

Buna dimineata

black-and-white-picture-of-a-white-dove2.jpg

Buna dimineata.Cobori greoi din pat si te uiti in oglinda fara sa vrei,timp de cateva secunde.Mai mult nu ai cum pentru ca trebuie sa pregatesti pachetul celei mici pentru scoala si sa pui repede de o cafea ca sa te simti pregatita pentru o noua zi.Si pret de cateva secunde esti tu cu oglinda asta pe care trebuie sa nu uiti sa o stergi mai tarziu de amprente micute.Si ai asa un moment in care te dedublezi si nu te mai recunosti.Unde a disparut fata aceea dezinvolta,care avea libertatea sa faca ce vrea,cand vrea,care nu avea povara de adult responsabil?Parca a fost doar o poveste.Nu iti mai apartii de mult timp si nu iti mai traiesti povestea ta.Ci a lor.A celei ce urmeaza sa plece la scoala luand cu ea mangaierea si o parte din dragostea ta.A celei ce mai leneveste un pic in pat pana sa se trezeasca morocanoasa refuzand micul dejun, ca sa mai nascoceasca un nou truc de magie.A celui mai firav dintre ei care isi cere de urgenta biberonul cu lapte si piesele lego.Si INCEPE.Cobori treptele cu entuziasmul unui elev chiulangiu care merge la examen.Incerci sa accepti realitatea si sa te integrezi in peisajul bucatariei si al toamnei ploioase de dincolo de fereastra,insa acum ai vrea doar sa fii aruncata de o mana uriasa pe o campie insorita si lasata acolo,in iarba,sa mirosi pamantul si buruienile si sa iti arda soarele chipul in timp ce tu doar stai,asa,intinsa,fara sa faci nimic,fara sa vrea nimeni nimic de la tine.Iti amintesti cum erau serile de vara pe la 19 ani si cum te bucurai parca altfel de toate.Si atatia oameni au plecat si altii au venit si totul se invarte repede repede…ca rufele in masina de spalat la programul de centrifugare.Le scoti si mai bagi inca un maldar de rufe murdare.Vor iesi impecabile,ca un zbor alb de porumbei.Ti-ar placea sa fii porumbel,cu siguranta.Dar esti mama si faci curse rapide intre bucatarie,living,dormitoare si baie.Sa le fie bine si azi,sa fie curati si hraniti si sa invete ceva nou neaparat si sa se bucure bineinteles,sa se joace si sa faca galagie si sa nu le lipseasca nimic.Sa le fie bine,ca tu cu asta te hranesti acum.Ei au cerut neapărat o mama tanara si frumoasa si nu te iarta daca te neglijezi asa ca si astazi mirosi frumos si esti aranjata si nici nu mai stii daca o faci pentru tine sau pentru ei.Important e ca vin sa te imbratiseze cand simti ca e prea greu.Au un radar al lor.Oricum nu ai cum sa renunti si nici nu castigi mare lucru in toata povestea asta,nu?Dar nu vrei sa castigi ceva anume,decat vrei sa o recastigi pe fata aceea care inca nu pierduse atat de multe,care inca avea timp si care nu era niciodata obosita.Fata aceea pe care nu o durea decat cate un asfintit de soare sau cate o iubire pierduta si care zambea nu doar pe jumatate.Care isi musca buzele de emotie,nu de neputinta si de griji.Eheee,fata aia era speciala,visa tare des si frumos,cu ochii deschisi si era frumoasa si iubita.Cam egoista,ce-i drept.Ai zile de-astea in care o vrei inapoi pe fata aia.Insa de cele mai multe ori o lasi acolo unde a ramas,in amintirile cu porumbei si te bucuri de diminetile in compania celor trei suflete nascute din tine.Si totusi mai vrei ceva si poate ca nu e mult.Ca din cand in cand sa iti spuna cineva,oricine: „Continua asa,faci o treaba buna!”Si de ce nu,sa adauge :” Nu ai pierdut fericirea.Este chiar aici.”

Soarele arde si baba moare de grija altuia

oldwoman

Cand soarele arde,intr-una din putinele zile frumoase de toamna care i-au mai ramas,ce face baba in loc sa se bucure de soare?Iese in parc,se aseaza pe o banca si ii analizeaza cu ochi critic pe toti,de la mic la mare.Daca e cu alte babe se cheama ca are o zi norocoasa,daca e singura se foieste fara astampar fiindca nu are cu cine sa barfeasca.Exact peste o baba de-asta am dat astazi.Imi adusesem copiii in parc.Ala mic se juca cu o masinuta,cea mare se alerga cu niste copii  iar cea mijlocie, care este in clasa a doua,isi intalnise in parc colegul de banca,de care e un pic (mai mult) amorezata.La un moment dat baiatul da sa plece din parc,era cu alti doi baieti si Clara mea fuga dupa el si il pupa pe obraz.Eu de la distanta am vazut scena.Mai intai gestul ei mi-a provocat o usoara mirare apoi cateva zambete,privind-o cat de fericita putea sa fie.O copila blonda,frumoasa si libera sub razele soarelui de toamna.Mai libera ca oricand poate,de prejudecati,de temeri,de inhibitii.Era un moment polaroid,pacat ca nu am avut aparatul la mine sa fac pe paparazzi prin tufe.Si acu’imi strica mie zen-ul baba.Care se foia pe banca alaturata de zici ca o chinuiau hemoroizii.Se uita dupa Clara a mea cand la stanga,cand la dreapta,unde se invartea copilul acolo se invartea si capul ei.I-am ghicit imediat indignarea.Desi nu ii puteam vedea destul de bine mimica,i-am intuit opinia scandalizata: „Deh,maica,tineretul asta din ziua de azi…uite-o! O vezi? Asa educatie a primit,sa alerge dupa baieti,ce s-o alege de ea,Dumnezeu cu mila.Apai eu la varsta dumneaei umblam in fata baietilor numai cu capul in pamant si cu basmaua pe cap,iar eu numai de indrazneam sa vorbesc cu vreunul imi dadea taica o scafarlie dupa ceafa de nu imi mai trebuia in veci.Ca e dat de la al de sus ca femeia sa umble supusa in fata barbatului si  nu sa se gateasca toata ziua si sa isi uite rangul si sa umble cu farmece”.Jur ca ii puteam auzi vocea interioara.Eu ma uitam insistent dupa copil ca sa se prinda baba ca e al meu si cu siguranta s-a prins cand a venit Clara cea vesela si zambareata la mine sa imi spuna „Mami,m-am intalnit cu colegul meu in parc”.Eu o priveam insistent pe baba,baba se uita insistent la noi.Abia asteptam sa spuna ceva.Tacea malc.Eu zambeam.Clara zambea.Baba fierbea.”Hai,mami,sa mergem acasa,ca am  stat destul in parc”…ii zic luand-o de manuta care nu pentru totdeauna va ramane in mana mea.

Nu te pune cu un copil de trei ani

babanebuna

Avem pe strada noastra o vecina foarte batrana.Femeia e turcoaica si isi cauta zi de zi chiar si noptile motanul care ii fuge de acasa ca sa isi faca nevoile prin curtile vecinilor.Inclusiv in curtea mea desi am montat si aparat cu ultrasunete impotriva patrupedelor.Pe motan il stiu demult,suntem dusmani aprigi,pe baba o stiu de putina vreme,cam de cand a inceput perioada de imperechere la pisici.Si tot de atunci am aflat si cum il cheama pe motan.Motanul Maleş.O auzi si zi si noapte: „Maleeeeeş! Maaaaaaleeeeeeş!”.Si nu ai cum sa nu pufnesti in ras.Intr-o seara eram prin gradina,m-am si speriat de ea.Ce vazusem eu era o aschimodie cocosata chiar pe langa gard.Il cauta pe Maleş.De la o vreme începusem chiar sa o compatimesc comparand-o cu o mama care isi cauta disperata copilul.Pana intr-o zi cand au venit copiii in bucatarie.Ala micu’ plangea.Il certase baba.Tipase la el in turcaleza ei de nu au inteles nimic copiii.O deranjase ca ala mic aruncase in drum,peste gard,o mica jucarie.Ea trecea pe acolo sa isi caute Maleşul.Si a tipat la copchil.Plecase baba pana sa vin eu in curte.Si l-am consolat pe ala mic,sa nu o ia in seama,ca e o baba nebuna.Astazi,la vreo doua saptamani dupa intamplarea asta,fii-mea imi povesteste ca a trecut iar baba pe langa gardul nostru.Mai intai se auzise „Maleeeeeş”apoi a aparut si ea.Si o pune naiba sa il salute pe fi-miu.Si pe un ton dulce ii zice „Buuna” lu’ asta micu’.Iar el o saluta corespunzator.” Buuna,baba nebuna!”