Mami,tu de ce nu esti pompier? Sau doctor?

you.jpg La ora asta probabil ca ar trebui sa dorm.Este deja trecut de doua noaptea si totusi vreau sa ii raspund copilului meu la o intrebare.Desigur,ea doarme acum.Dar maine voi sti ce sa ii spun.Pentru ca azi nu am stiut si cred ca am raspuns gresit.Pur si simplu m-am blocat,mai ales ca deschisese discutia in taxi,de fata cu soferul.Si nu m-am gandit prea mult,nu am fost buna niciodata la dat replici rapid si eficient.Si a fost un moment usor  amuzant pentru toti si usor jenant pentru mine.Incepuse prin a ne povesti inflacarat despre colegii ei care ,fara vreo exceptie,au toti gadgeturi de ultima generatie,merg in vacante numai in strainatate,iar parintii lor au cele mai nobile si mai banoase meserii din lume.Mentionez ca discutiile astea le deschide numai in public,foarte rar acasa si incep sa cred,la modul paranoic,ca o face intentionat ca sa ma puna in situatii neplacute.Si a inceput.Si greu s-a mai oprit.Copilul meu are mereu tendinta sa se puna o treapta mai jos fata de colegii ei.Si incepe sa ne puna si pe noi o treapta mai jos fata de alte persoane.De ce crede ea ca altii sunt mai buni? Mai bogati?Mai fericiți? Sau oare asa suntem si multi dintre noi,adultii,care vad mereu iarba mai verde de cealalta parte a gardului?La mine sigur nu a vazut asta.Pentru ca eu imi iubesc iarba asa cum e ea.Si o iubesc de mor.Am incercat in trecut sentimentul de invidie de cateva ori insa l-am inabusit repede pentru ca e neplacut si urat si nu aduce nimic bun.Si l-am inlocuit cu autoanaliza.Cum simteam un pic de invidie,cum ma intrebam ce este in neregula si ce ma determina sa simt in acel fel.Iar apoi actionam in asa fel incat sa ma corectez si sa imi vad de iarba mea.Sa revenim la pompieri si doctori.Pentru fiica mea,a fi pompier sau doctor echivaleaza cu suprematia suprematiilor.Desigur,ce poate fi mai nobil decat sa salvezi vieti omenesti? Insa pe ea nu asta o impresioneaza ci banii pe care crede ea ca ii aduc aceste meserii.Bani cu care poti cumpara vacante cu avionul si smartwatch-uri de ultima generatie si jucarii scumpe.Si ea mai crede ca toate astea aduc fericirea.Undeva cred ca am gresit.Eu,ca parinte.Desigur ca toti gresim undeva in meseria asta.In meseria asta de parinte, in care poate ca nu salvam vieti,insa le punem temelia.Vietilor.Nu imi amintesc ca fata mea sa ma fi vazut in culmea fericirii pentru un telefon nou sau pentru o bijuterie scumpa ( am uitat sa zic ca e atrasa si de aur, ceva de speriat).Momentele mele de fericire au fost legate de ei,de copiii mei,de familia mea.Am fost atat de fericita cand au invins cate o boala sau cand au avut impliniri personale sau cand eu am reusit sa devin mai buna sau sa invat ceva nou.Am fost fericita cand am reusit sa avem impreuna  zile insorite chiar daca ramasesem doar noi,fara tatal lor.Am fost fericita cand ei au fost fericiti.Ea ar fi trebuit sa vada toate astea si poate ca le-a vazut insa pentru ea nu este destul,ea vrea sa fie ca ceilalti si sa aiba ce au ceilalti pentru ca…asa sunt copiii.Port destul de des discutii cu ea in care o incurajez sa fie originala,sa nu isi doreasca sa fie ca altii.Sa ocoleasca spiritul de turma si sa gandeasca cu propriul creier in loc sa copieze.Dar…asa sunt copiii,ei simt nevoia sa apartina unui grup,sa se asemene,uitand insa ca si intr-un puzzle fiecare piesa este diferita.Asa suntem si noi astia mai mari insa noi nu spunem asta.Noi nu ne apucam in autobuz sa ii spunem soferului in gura mare ca vrem si noi o alta casa,ca a vecinului, sau o masina noua,ca a sefului, sau o vacanta exotica.Unii dintre noi poate ca le dorim si muncim ca sa le avem într-o buna zi,altii dintre noi nici nu indraznim sa visam la ele in timp ce altii au renuntat demult sa mai viseze si asta este cel mai trist.Copiii trebuie sa invete sa iti tina visele vii.Iar apoi sa inceapa sa si le urmeze.Si apoi sa obtina ceea ce isi doresc.Insa niciodata sa nu invidieze,pentru ca este atat de gresit si de inutil incat regretele pot deveni mai mari decat esecul in sine.Acum stiu unde am gresit.Si maine voi sti ce sa ii raspund copilului meu.Am sa ii repet de fapt ceea ce i-am spus si astazi,in taxi.”Ce ar fi sa devii tu cand vei creste mare,pompier sau doctor,astfel incat copilul tau sa fie mandru de tine?”

Anunțuri