A fi o mama buna

20151118_200316

Multa lume imi spune ca sunt o mama foarte buna.Primesc complimentul,multumesc insa sunt constienta ca nu pentru toti a fi o mama buna inseamna acelasi lucru.Cred ca oamenii admira la mamele din jur ceea ce nu au primit de la mamele lor,ceea ce si-ar fi dorit sa aiba si nu au avut.Unii poate si-au dorit sa fi petrecut mai mult timp cu mama,altii din contra sa le fie oferita mai multa libertate,unii poate si-au dorit ca mama sa le faca prajituri,altii ca mama sa fie mai comunicativa cu ei.Ce inseamna de fapt o mama buna?Dincolo de imaginea clasica deja a mamei ciufulite ce tine intr-o mana tigaia,in alta copilul,sub picior aspiratorul si la ureche telefonul mobil ,in primul rand o mama buna trebuie sa fie buna in perceptia copilului ei,nu in perceptia vecinilor ,a invatatoarei,a neamurilor sau a sotului.Cand te uiti la copilul tau si il vezi ca te priveste cu admiratie si isi doreste sa fie ca tine,sa faca ce faci tu,atunci stii ca esti cu siguranta o mama buna.Copilul cauta binele,frumosul,fericirea,el nu isi va alege ca model decat ceva ce merita iubit.El rade din toata inima si isi doreste ca si tu,mama lui,sa razi,sa iti fie bine.Si asa cum tu esti fericita cand el rade,asa si el,se bucura cand te vede fericita.O mama buna e o mama fericita.Optimista.Care cauta mereu partea pozitiva si zi de zi ii arata lumea puiului ei prin geamuri colorate de ea insasi.O mama buna stie cum sa dea medicamentul amar,chiar cand medicamentul inseamna o mustrare sau o veste neplacuta.Intotdeauna cu o lingurita de miere.O mama buna il transforma si pe balaurul cu sapte capete in creatura prietenoasa si pe colegii cei rai de la scoala in broaste comediante si pe batausul din parc in sperietoare de ciori.O mama buna ofera nu numai bomboane ci si variante,ii ofera copilului putere si cum altfel decat lasandu-l pe el sa aleaga? Si asa copilul dintr-odata devine un Mic Print sau o Mica Printesa care, mandru de coroana lui ,va invata sa ia decizii ale caror urmari le va trai pe pielea lui.O mama buna explica tot timpul ,desi usor i-ar fi sa fie categorica si sa ordone.Si totusi alege calea mai grea ,aceea de a explica de ce si cum si cand.O mama buna isi responsabilizeaza copilul si ii cere  sa o ajute la treburile casei dupa ce ea l-a ajutat la teme.Il lasa sa isi faca singur ghiozdanul,chiar daca e cu capul in nori si isi va uita cu siguranta acasa un caiet sau stiloul,sa se incalte singur,chiar daca dureaza mai mult,sa isi aleaga hainele pentru a doua zi,chiar daca alege un tricou vechi sau o rochie patata,sa se arunce in noroi ca apoi sa isi curete singur ghetele,sa manance prea mult ca apoi sa il doara burta,sa traga pisica de coada chiar daca se alege cu zgarieturi.Da,multe mame fac toate astea si inca multe altele dar sunt atat de multe care aleg sa isi protejeze copilul la modul exagerat.O mama buna isi pune copilul mai presus de orice si de oricine fara insa a se neglija pe ea insasi.Asta e o treaba extrem de delicata si de grea.O mama buna isi permite sa fie om,sa fie vazuta cu garda jos,cand e trista,furioasa,o mama buna tipa uneori la copil,o mama buna isi cere iertare,o mama buna are voie sa greseasca si are voie sa isi invete copilul sa fie om! Sa isi arate slabiciunile in fata celor care il iubesc si sa nu ii fie rusine sa ceara un sfat sau un ajutor.Deocamdata pentru copiii mei inca nu am ajuns un idol.Sau poate nu am aflat eu.Nu m-am simtit admirata cu coltul ochisorului de vreunul din ei sau cel putin nu imi aduc aminte si niciunul dintre ei nu si-a exprimat pana acum dorinta ca vrea sa fie ca mine cand va creste mare.Dar nu ma deranjeaza asta.Am incercat sa fac sa fie cat mai bine pentru ei si am sa o fac in continuare pentru ca asa simt,asa trebuie,altfel nu se poate.Nu sunt poate un model pentru ei,m-am aratat lor cu toate slabiciunile si puterile mele si am incercat sa vorbim mult,cat mai mult,despre orice.Copiii mei nu se uita la mine de jos in sus si nici de sus in jos.Chiar m-a impresionat o chestie pe care o facea o mamica intr-un film atunci cand isi intalnea fiul in parc (copilul era in custodia tatalui).Femeia cum il vedea ca alearga spre ea se punea in genunchi,ca sa fie la nivelul lui si asa statea pret de cateva minute bune, cat dura inceputul revederii lor.Eu, cand sunt cu ai mei,ma pun si eu in genunchi dar altfel.Ma aplec catre ei si sunt ca ei,cu ei.Si radem sau plangem impreuna si facem lucruri magice cu lumea din jurul nostru astfel incat sa fie bine. Si poate va veni si ziua cand ma vor admira si atunci voi sti ca am fost o mama buna.Deocamdata mai am de lucrat,nu am terminat si tare cred ca mai e cale lunga pana sa imi inchei misiunea asta pe pamant.Pana atunci,vreau sa comunic tuturor celor care ma cred asa,ca nu sunt deloc o mama buna decat daca asta inseamna tot ce am enumerat mai sus.

 

Anunțuri

Un gând despre “A fi o mama buna

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s