Soarele arde si baba moare de grija altuia

oldwoman

Cand soarele arde,intr-una din putinele zile frumoase de toamna care i-au mai ramas,ce face baba in loc sa se bucure de soare?Iese in parc,se aseaza pe o banca si ii analizeaza cu ochi critic pe toti,de la mic la mare.Daca e cu alte babe se cheama ca are o zi norocoasa,daca e singura se foieste fara astampar fiindca nu are cu cine sa barfeasca.Exact peste o baba de-asta am dat astazi.Imi adusesem copiii in parc.Ala mic se juca cu o masinuta,cea mare se alerga cu niste copii  iar cea mijlocie, care este in clasa a doua,isi intalnise in parc colegul de banca,de care e un pic (mai mult) amorezata.La un moment dat baiatul da sa plece din parc,era cu alti doi baieti si Clara mea fuga dupa el si il pupa pe obraz.Eu de la distanta am vazut scena.Mai intai gestul ei mi-a provocat o usoara mirare apoi cateva zambete,privind-o cat de fericita putea sa fie.O copila blonda,frumoasa si libera sub razele soarelui de toamna.Mai libera ca oricand poate,de prejudecati,de temeri,de inhibitii.Era un moment polaroid,pacat ca nu am avut aparatul la mine sa fac pe paparazzi prin tufe.Si acu’imi strica mie zen-ul baba.Care se foia pe banca alaturata de zici ca o chinuiau hemoroizii.Se uita dupa Clara a mea cand la stanga,cand la dreapta,unde se invartea copilul acolo se invartea si capul ei.I-am ghicit imediat indignarea.Desi nu ii puteam vedea destul de bine mimica,i-am intuit opinia scandalizata: „Deh,maica,tineretul asta din ziua de azi…uite-o! O vezi? Asa educatie a primit,sa alerge dupa baieti,ce s-o alege de ea,Dumnezeu cu mila.Apai eu la varsta dumneaei umblam in fata baietilor numai cu capul in pamant si cu basmaua pe cap,iar eu numai de indrazneam sa vorbesc cu vreunul imi dadea taica o scafarlie dupa ceafa de nu imi mai trebuia in veci.Ca e dat de la al de sus ca femeia sa umble supusa in fata barbatului si  nu sa se gateasca toata ziua si sa isi uite rangul si sa umble cu farmece”.Jur ca ii puteam auzi vocea interioara.Eu ma uitam insistent dupa copil ca sa se prinda baba ca e al meu si cu siguranta s-a prins cand a venit Clara cea vesela si zambareata la mine sa imi spuna „Mami,m-am intalnit cu colegul meu in parc”.Eu o priveam insistent pe baba,baba se uita insistent la noi.Abia asteptam sa spuna ceva.Tacea malc.Eu zambeam.Clara zambea.Baba fierbea.”Hai,mami,sa mergem acasa,ca am  stat destul in parc”…ii zic luand-o de manuta care nu pentru totdeauna va ramane in mana mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s