Despre sansa

shutterstock_105557297

Astazi in parc eram cu tine pe banca.Asteptai cuminte sa iti aduca sora ta o masinuta de acasa ca sa te poti juca cu ceilalti copii de-a cursele.Te uitai la ei si asteptai cuminte…ca ma si miram cat de cuminte poti fi.Cam asa si noi oamenii mari ne asteptam uneori recompensele in viata.Care in cazul nostru insa uneori nu mai vin deloc.Dar tu esti copil si iti vei primi mereu dreptul tau atata timp cat eu sunt mama ta.Insa nu toti copiii si le primesc,uneori le sunt luate drepturile de la bun inceput. Iar asta doare.Ii doare pe cei carora inca le mai pasa.Pentru ca e NEDREPT ca un copil sa sufere.Vezi tu,baiatul meu de trei ani,in timp ce tu iti asteptai cuminte masinuta,a trecut pe langa banca noastra o frantura dintr-o altfel de viata. A trecut un bunic cu nepotul lui in carucior.Si caruciorul era unul special.Atat de special ca nimeni nu si l-ar dori pentru copilul sau nepotul lui.Baiatul din carucior avea  vreo 14 ani.Picioarele ii atarnau inerte,usor intr-o parte. In cateva secunde am incremenit,am plans in mine si apoi un val de recunostinta mi-a inundat sufletul.Si te-am tras mai aproape de mine si te-am strans in brate,copilul meu care si-a primit toate drepturile si isi asteapta jucaria cu seninatate.Copilul meu pentru care durere inseamna cel mult o julitura la genunchi ori o indigestie.Copilul meu care nu a stat pe un pat de spital decat in maternitate la sanul meu.Copilul meu,pe care nimeni nu il priveste cu mila.Care nu va  fi victima rautatilor altor copii din cauza vreunui defect fizic.Care nu va suferi zi de zi pentru ca el e „altfel” si care are toate sansele la o viata normala.Pana la urma,despre asta e vorba,despre sansa.Daca l-as intalni pe Dumnezeu,o singura intrebare as avea sa ii pun.In functie de ce criterii imparte el sansele astea.

o-SPECIAL-NEEDS-facebook

 

Si te-am strans in brate.Si te-as fi tinut asa mult,mult timp.Si mi-am promis sa nu ma mai plâng vreodata ca nu am noroc in viata sau ca sunt nefericita.Sunt cea mai fericita si mai norocoasa femeie si mama.Si mi-as dori atat de mult ca toate mamele sa se simta asa.Chiar si cele care au acasa un copil adolescent,pe care inca il mai duce bunicul in parc.

Anunțuri

Un gând despre “Despre sansa

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s