Copilul meu cui ii spune tata?

7f7d8b80c9852b14f55de05957ed27c8

Pentru multe dintre noi,mamicile divortate,care isi cresc copiii singure sau al caror fost nu mai face demult parte din viata copilului (in unele cazuri nu a facut parte niciodata) este destul de apasator gandul ca cel mic nu mai are cui spune tata.Sau ca nu a spus cuvantul asta niciodata.Sau daca l-a spus nu a stiut ce inseamna.Fiindca am fost educati in spiritul familiei,ne-am jucat de-a mama si de-a tata,copiii fara tata erau compatimiti,uneori marginalizati,fiindca pentru unele dintre noi tata a fost mereu acolo, sau daca  nu mereu, macar cand avea timp,insa a facut parte din viata noastra.Si iata ca viata te-a adus aici,in momentul asta in care realizezi ca sunteti doar voi,fara „capul familiei” si micutul tau nu are cui spune tata.Si ce daca? Poate ca e mai bine asa atata vreme cat tatal lui a facut parte din viata lui doar in primele luni de la nastere si atunci o ora-doua  pe zi. Poate ca e mai bine asa,atata vreme cat,in timp ce il tinea pe bebelus in brate, obisnuia sa tipe la mama lui.Atata vreme cat o injura,o ameninta sau o lovea.Sau o distrugea psihic incercand sa ii bage in cap ca nu e buna de nimic.Atata vreme cat prefera sa isi petreaca timpul in baruri decat impreuna cu familia lui.Atata vreme cat isi umilea sotia in fata rudelor sau a prietenilor.Atata vreme cat se mandrea ca are un fiu,un urmas,in fata intregii lumi, insa prefera sa bea banii decat sa ii ia copilului lapte praf(asta deja e pe cat de clasica pe atat de nasoala).Atata vreme cat familia sa il astepta cu drag acasa iar el se ducea la alta.(tot clasica si tot nasoala).Atata vreme cat ea l-a implorat sa se schimbe macar de dragul copilului iar el a promis solemn, insa a doua zi a luat-o de la capat.Atata vreme cat erau sanse foarte mari ca primele cuvinte invatate de copil sa fie injuraturi.Atata vreme cat uneori cel mic se trezea in tipete,zgomot de obiecte sparte si adormea plangand,in miros de aburi de alcool.Atata vreme cat copilul va avea toate sansele sa nu devina un astfel de tata.Pentru ca,se stie,”like father,like son”.

Aceasta nu este povestea mea.Poate doar jumatate.Aceasta este povestea a milioane de femei care tremura de teama ca,daca pleaca, puiul nu va avea cui sa ii spuna tata.Ca vor fi judecate de cei din jur.Ca nu se vor descurca singure.

Cum este insa fara acest „tata”? Cum este fara tipete in casa,fara miros de bautura,fara lacrimi zi de zi,cum este cand copilul iti adoarme zambind in brate si esti atat de multumita stiind ca nimic nu ii va tulbura somnul?Cum este cand puiul se trezeste dimineata si isi priveste in ochi mama care este odihnita,relaxata si echilibrata psihic?Cum este cand mama iese cu el in parc si se bucura de natura,de copilul ei si de scartaitul leaganului fara sa se teama ca ajunsa acasa o asteapta un santaj sentimental sau o scena urata ori trantit de usi de catre masculul vesnic nemultumit?Sau ca pur si simplu nu o asteapta nimeni,ca el,tata, lipseste mai mereu.Si astfel  golul acela din suflet  este mai mare decat daca ar lipsi definitiv.

Nici puiul meu nu spune decat „mama”.A spus tata accidental,la mult timp dupa ce a invatat sa vorbeasca,la mult timp dupa ce  tatal lui nu mai facea parte din viata noastra.Si atunci sora lui l-a intrebat cine e „tata”.Si el atunci ne-a numit pe noi.Pe surorile lui si pe mine.Pe mama.Si atunci am inteles ca „tata” trebuie sa insemne acelasi lucru.Dragoste.Iar cand nu inseamna asta,mai bine lipsa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s